Preşedintele UZPR, Dan Constantin, despre mizele Forumului Economic Mondial de la Davos, la Radio România Actualități – de Victor Caraculacu, realizator „Agenda globală”
Forumul bogaților lumii începe astăzi la Davos, în Elveția, sub presiune politică internațională fără precedent. România va participa la ediția din 2026 a Forumului Economic Mondial de la Davos cu o delegație guvernamentală din care fac parte, pe lângă șefa diplomației române, Oana Țoiu, ministrul investițiilor și proiectelor europeane, Dragoș Pîslaru, ministrul energiei, Bogdan Ivan și consilierul prezidențial Radu Burnete. Ediția din acest an a Forumului se va concentra în jurul a cinci provocări majore, despre care discutăm în continuare cu invitatul serii la Radio România Actualități, jurnalistul și comentatorul politic Dan Constantin, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
– Haideți să încercăm pentru început să explicăm ascultătorilor noștri ce este în esență această reuniune de la Davos.
– Reuniunea de la Davos are o vechime de peste cinci decenii. Faptul că plasăm această discuție în emisiunea dumneavoastră, care se concentrează pe problemele globale, este exact un forum care tratează problemele globale ale secolului nostru și este pornit din secolul trecut. Este foarte interesant că pe această experiență de peste cinci decenii s-a cristalizat, prin tradiție, s-a consolidat un dialog care stimulează idei și soluții pe termen lung. Aici nu sunt probleme punctuale neapărat, care trebuie să-și găsească rezolvarea de azi pe mâine, dar se tratează marile probleme, inclusiv conflictele, cum ele pot fi atenuate, ce soluții pot veni, nu numai din zona politică, ci din zona economică, din zona academică.
– Și pentru că vorbiți de conflicte, spiritul dialogului pare a fi sintagma care ar trebui să asume toate discuțiile din aceste zile de la Davos. Putem vorbi în aceste zile, având în vedere tot ce se întâmplă în plan internațional, de existența încă a unui spirit al dialogului? Sau trebuie căutat?
– Faptul că acest spirit al dialogului este genericul acestei ediții este subliniat și de felul în care s-a deschis ediția astăzi, în jurul orei 18:00, în Elveția, la Davos, în această stațiune luxoasă din Alpii Elvețieni, nu cu un discurs, ci cu muzică. A fost o vioară, o trompetă, un clarinet, o tobă, care au dezvoltat o armonie perfectă și s-a subliniat că muzica nu cunoaște granițe, exact și ideile care se încearcă să se pună acum în valoare, să poată să transmită spre conducătorii lumii care sunt, de fapt, adunați aici, este practic un conclav al conducerii din toate sectorele, politic, militar, economic, științific, să transmită această deschidere spre dialog. Dacă întrebați cum s-ar putea acest spirit să se transforme în decizii concrete, sigur că aici lucrurile devin mai complicate. Totdeauna la Davos lucrurile s-au desfășurat nu într-un laborator, dar într-o dezbatere de idei și vin fiecare cu ideile lor și este important să plece și cu ideile celorlalți când se duc acasă să le transpună.
– Pentru că ați vorbit de acest aspect, vroiam să vă întreb, în contextul discuțiilor pe care le vom urmări, sigur, în zilele viitoare, de acolo, cum se face că la acest moment definitoriu, așa cum spuneați, pentru relații la nivel internațional, lipsește tocmai președintele României, domnul Nicușor Dan? Sigur, România este reprezentată la nivel înaltă de o delegație guvernamentală. Ar fi trebuit să fie și președintele României prezent?
– Sigur că asta este o decizie a Preşedinției. Faptul că acolo sunt, practic, 400 de lideri politici, sunt peste 50 de șefi de stat și de guvern, sunt liderii din G7, șase lideri din G7, sunt 150 de lideri de mari companii, e greu să individualizezi o prezență. Acolo trebuie să-ți faci loc și să-ți faci loc ori prin puterea țării care vine acolo, cum este cazul delegației Statelor Unite, al președintului Trump, însoţit de, practic, toată elita de la Casa Albă, de decizie, sau să vii cu probleme de mare actualitate. Ori în momentul de faţă, sigur că e destul de dificil de a plasa o poziție de identificare a României în aceste, hai să spun, aceste tensiuni care încă nu vedem înspre ce se îndreaptă. Dar faptul că acolo sunt patru miniștri și un consilier prezidențial arată deschiderea către dialog. M-am uitat pe programul afișat al reuniunii, sigur că este dominat de discursul din data de 21 al președintelui Trump, de la ora 14:00, dar, interesant, care urmează în aceeași sesiune de Macron și /Larry Fink/, /Larry Fink/ fiind unul dintre cei care administrează BlackRock, este un fond care administrează active de 10 trilioane de dolari.
– Și o ultimă întrebare: credeți că vom putea să ne așteptăm la rezultate concrete?
– Cred că e foarte dificil să vedem rezultate concrete. S-ar putea să fie, după cum s-a anunțat, o discuție între președintele Trump și președintele Ucrainei, Zelenski, care este și el participant la forum. S-ar putea să vedem niște idei de clarificare sau cel puțin de atenuare a crizei din Groenlanda, prin prezența și a nordicilor și a americanilor, plus a Uniunii Europene, plus a Băncii Mondiale, deci acolo s-ar putea să se atenueze o parte din asperitățile care în momentul de față au fost lansate de la Casa Albă.
Formular pentru direcționarea a 3,5% din impozitul anual – pentru membrii și susținătorii UZPR
Pentru a redirecționa către Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a 3,5% din impozitul anual datorat, se descarcă formularul, se printează, se completează cu datele personale, se scanează și se trimite pe adresa UZPR – Bulevardul General Gheorghe Magheru, nr. 28-30, București, 010336 – prin poștă sau curier.
Procedură direcționare către UZPR a 3,5% din impozitul
pe venit
Se descarcă formularul. Se completează cu datele personale din partea de sus. Se semnează în partea de jos – la Contribuabil
Se scanează și se transmite prin e-mail pe adresa secretariat@uzp.org.ro sau se depune la filiala de care aparține membrul UZPR.
Termenul de depunere a solicitării de direcționare către UZPR a 3,5% din impozitul pe venit este 20 mai 2026.
INVITAȚIE
20 ianuarie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie) – ULTIMA MANIFESTARE DIN MARATONUL CULTURAL LA ÎNCEPUT DE AN 2026!
Clubul Presei din Banatul de Munte / UZPR – Filiala Caraș-Severin. Prezentarea volumului „O istorie a tiparului, a presei și a cărții în Banatul perioadei 1850 – 1918”, autor: dr. Ionel Bota (Oravița), apărut la Editura TIM Reșița, 2025.
20. Januar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).
Presse-Klub des Banater Berglands / UZPR – Kreisfiliale Karasch-Severin. Präsentation des Bandes „O istorie a tiparului, a presei și a cărții în Banatul perioadei 1850 – 1918” (= „.Eine Geschichte des Druckes, der Presse und des Buches im Banat in der Zeitspanne 1850 – 1918”), Autor: Dr. Ionel Bota (Orawitza), erschienen im Verlag TIM Reschitza, 2025.
Ședință a Consiliului Director – Gala Premiilor UZPR, Adunarea generală anuală, calendarul evenimentelor 2026
Pe 19 ianuarie s-a desfășurat prima ședință a Consiliului Director al UZPR din anul 2026, cu prezență fizică și online a membrilor. Invitați la ședință au fost Viorel Popescu, președintele Comisiei de Atestare Profesională, Monica Cercelescu – Departamentul Juridic – Teodora Marin, coordinator al Editurii UZP, Cornel Cepariu, președinte al Filialei Bacău și Ion D. Cucu, președinte al Filialei Caraș-Severin.
Întrunită statutar, ședința a avut ca prim punct pe ordinea de zi situația financiară a UZPR. „Balanța Uniunii este pozitivă. Au crescut și sumele rezultate din redirecționarea către UZPR a 3,5% din impozitul pe venit și îndemnăm șefii de filiale să stimuleze în continuare acest demers în rândul membrilor UZPR. Avem în prezent un număr de 5.156 de membri și le reamintim șefilor de filiale că este necesar să aibă o evidență cât mai exactă a membrilor cu drept de vot în forurile noastre”, a menționat Dan Constantin, președinte al UZPR.
Un alt punct important pe ordinea de zi a fost cel referitor la Gala Premiilor UZPR „Excelența în jurnalism”. „Au fost trimise materialele de prezentare ale colegilor nominalizați. Gala Premiilor UZPR va avea loc pe 16 februarie 2026, la teatrul „Ion Creangă” din București, de la ora 18:00, și va fi prezentată de Daniela Mihai Soare, jurnalist Radio România Actualități. Va fi un eveniment aparte, la care vor fi invitați șefi ai instituțiilor de presă și reprezentanți ai autorităților centrale”, a spus Ruxandra Săraru, președinte al juriului. Despre ultimele pregătiri din perspectivă tehnică au dat detalii Monica Zvirjinschi și Claudius Dociu, vicepreședinte al UZPR, care fac parte din echipa care organizează evenimentul în toate detaliile.
Ordinea de zi a ședinței Consiliului Director al UZPR a inclus detalii despre organizarea Adunării Generale anuale. „Adunarea Generală anuală din 2026 se va desfășura în sistem online. Filialele trebuie să trimită pe adresa UZPR, până pe 27 februarie 2026, Rapoartele de activitate. Pentru coerență, în aceste Rapoarte fiecare filială va include și manifestările care se vor organiza în anul 2026, astfel încât să poată fi incluse în calendarul UZPR”, a spus Dan Constantin.
În ceea ce privește calendarul de evenimente din acest an la nivelul UZPR, președintele Constantin a menționat că acestea vor avea ca punct central o poziție clară a UZPR legată de legislația legată de implementarea European Media Freedom Act. „Vom relua temele pe care le-am abordat cu un an în urmă în cadrul dezbaterii naționale organizate de UZPR în 2025 pe acest subiect. De asemenea, ne-am propus înființarea de noi cluburi în cadul UZPR – Clubul Ziariștilor Economici, cu implicarea directă a Filialei Casa Presei, și Clubul Ziariștilor de Sănătate, proiect în colaborare cu Academia de Științe Medicale. De asemenea, vom semna un Protocol cu Academia de Științe Juridice, pentru tot ceea ce înseamnă noua legislație europeană legată de mass-media și vom elabora, împreună cu SNSPA, un Anuar al facultăților de Jurnalism, la care se vor putea asocia și unitățile de învățământ care formează viitori jurnaliști. Avem în proiect, totodată, și inițierea demersurilor pentru afilierea UZPR la o organizație a jurnaliștilor din Europa – Filiala de la Bruxelles a Uniunii este în centrul acestui proiect, la care contribuie și membrii noștri cu conexiuni la nivel european și care vor face parte dintr-un Club de Reprezentare Externă. Tot acest program va fi supus aprobării Adunării Generale anuale”, a detaliat președintele Dan Constantin.
În intervenția sa, Ioan Pamparău, președinte al Filialei Brașov-Covasna, a punctat finalizarea, în această perioadă, a unui concurs cu premii pentru creație jurnalistică și un eveniment de celebrare a seniorilor presei brașovene, care va avea loc în luna februarie.
Departamentul Comunicare
Foto: Marius Simion
Ziua Culturii Naționale în Mehedinți – de Andrușa R. Vătuiu
Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, Municipiul Orșova a găzduit, în 15 ianuarie 2026, o manifestare dedicată operei și personalității lui Mihai Eminescu. Manifestarea, parte a Festivalului Internațional de Literatură ,,Mihai Eminescu”, a însemnat o reîntâlnire cu opera eminesciană și o aducere aminte a valorii omului, jurnalistului și poetului național, devenit un mit care marchează identitatea culturală românească.
Festivalul s-a desfășurat între 13 și 16 ianuarie 2026, pe teritoriul a două județe: Mehedinți și Caraș – Severin, în prezența unor personalități din lumea scrisului, din România și Serbia. Jurnaliști, scriitori, istorici, profesori universitari și iubitori de cultură, au ținut să fie prezenți la această manifestare , a 36-a ediție s festivalului cultural mehedințean.
Munca titanică de organizare și conducere a manifestărilor prilejuite de Ziua Culturii Naționale, depusă de inimosul literat prof. dr. Florian Copcea, împletită cu sprijinul primăriilor din Drobeta Turnu Severin, Orșova și Băile Herculane, ale Palatului Culturii ,,Teodor Costescu” din Drobeta T. Severin, Episcopiei Severinului și Strehaiei, Mănăstirii Sf.Ana din Orșova și a Fundației Culturale Lumina, au asigurat succesul acțiunii și aprecierile invitaților din Maramureș, București, Galați, Buzău, Dolj, Vâlcea, Băile Herculane și Serbia.
Prima zi a festivităților a început la Palatul Culturii „Teodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin, cu deschiderea oficială, simpozionul Mihai Eminescu, microrecital al corului ,,Kinonia” al Episcopiei Severinului și Strehaiei, decernarea premiilor „Eminescu”, „Hyperion”, „Pamfil Șeicaru” și un mini-spectacol ,,Sânzienele Mehedințiului”.
Juriul care i-a desemnat pe cei premiați a fost compus din: academician Mihai Cimpoi (președinte), prof. dr. Zenovie Carlugea, prof.dr. Tudor Nedelcea, prof. dr. Marius Arbănași, prof. dr. Florian Copcea.
Premiile „Eminescu” au fost acordate scriitorilor: Silvia Curelaru Ibănescu din Galați, Dana Gagniuc Buzura din Baia Mare, Marian Margarit din Buzău, Marilena Apostu din Galați, Delia Muntean din Baia Mare, Stan V. Cristea din Roșiorii de Vede, Ion Dulugeac din București, Denisa Balaj din Băile Herculane.
Premiile „Hyperion” au fost acordate scriitorilor: Emanuela Bușoi, Titu Dinuț, Victor Rusu, Adela Ionașcu, Gheorghe Buchi, Ina Victoria Catrinoiu, Eugen Dulbaba, Anna Eichert Giurca, Lia Sol, Vasile Istrătescu (toți din județul Mehedinți), Constantin Pădureanu și Mihaela Albu (ambii din Craiova), Vasile Barbu (Serbia), Nelu Barbu (din Vâlcea).
Premiile „Pamfil Șeicaru” au fost acordate astfel: Dumitru Constantin din București și Stelian Curelaru din Galați.
Un premiu special a fost acordat Corului „Kinonia” al Episcopiei Severinului și Strehaiei, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de existență.
În dimineața zilei de 15 ianuarie 2026, o coloană de mașini a asigurat transportul invitaților la Băile Herculane și Orșova.
După ce au fost depuse flori la bustul lui Eminescu din orașul Băile Herculane unde s-au acordat și câteva premii, coloana s-a îndreptat spre Municipiul Orșova. Invitații au fost întâmpinați de primarul municipiului, ing. Adrian Cican, ziariști, scriitori locali și un număr însemnat de iubitori de cultură din cadrul Asociației Seniorilor „Clisura Dunării” – Orșova.
Festivitatea a început în Parcul Dragalina, cu depunere de flori la bustul lui Eminescu, acțiune urmată de momente de aducere aminte a importanței operei eminesciene prin cuvântul prof. dr. Florian Copcea, al primarului Municipiului Orșova, ing. Adrian Cican, al reprezentanților invitaților și al celor doi membri UZPR din localitate. „Eminescu nu este doar un poet al iubirii sau al naturii, – a precizat primarul Municipiului Orșova în cuvântul său, – ci un spirit vizionar, un gânditor profund, un apărător al valorilor naționale și al demnității românești. Prin opera sa, el a dat limbii române o forță expresivă fără egal, ridicând-o la rang de limbă a marilor culturi europene”.
În partea a doua, participanții s-au deplasat la Mănăstirea Sf. Ana din Orșova, unde un sobor de preoți au ținut o slujbă de pomenire în memoria lui Mihai Eminescu . După slujbă, au fost acordate premii și diplome.
În ultima zi a Festivalului Internațional de Literatură „Mihai Eminescu” au avut loc întâlniri cu scriitorii și jurnaliștii din județ, care și-au expus fragmente din operele lor literare sau jurnalistice.
Încheierea manifestărilor dedicate lui Mihai Eminescu din cadrul festivalului care a marcat Ziua Culturii Naționale audat startul și altor manifestări în școli, asociații și instituții culturale din Mehedinți.
Festivalul Internațional de Literatură „Mihai Eminescu”, la Drobeta – de Ileana și Marcel Mateescu
Mihai Eminescu este sărbătorit cu fast în fiecare an la Drobeta-Turnu Severin, orașul devenind un centru important al manifestărilor culturale dedicate poetului național, în special în jurul datei de 15 ianuarie când se cinstește și Ziua Culturii Naționale. Sărbătorirea poetului pune accent pe promovarea valorilor culturale autentice și pe dialogul literar, transformând orașul într-o adevărată capitală a culturii românești la jumătatea lunii ianuarie.
Festivalul Internațional de Literatură „Mihai Eminescu”, ajuns în 2026 la ediția a 36-a, este principalul eveniment desfășurat anual la Palatul Culturii „Teodor Costescu”. El reunește academicieni, scriitori, eminescologi, clerici și oameni de cultură, un public numeros, iubitor de cultură și artă. Programul Festivalului include lansări de carte, sesiuni de comunicări științifice, discursuri omagiale, prezentarea de reviste culturale, evenimente artistice și acordarea de premii.
Pentru reușita Festivalului, principalul organizator – scriitorul Florian Copcea, este sprijinit de Episcopia Severinului și Strehaiei condusă de Preasfințitul Episcop Nicodim, Palatul Culturii „Teodor Costescu” , Primăria Municipiului și Consiliul Județean, Fundația Culturală Lumina.
De obicei manifestările încep la Palatul Culturii „Teodor Costescu”, și apoi se extind și în alte locuri simbolice, inclusiv în zona unde a locuit fratele poetului, Matei Eminescu, ofițer în armata română. Drobeta-Turnu Severin marchează astfel anual, prin aceste festivaluri, importanța operei eminesciene în cultura națională. Programul festivalului este centrat pe evocarea operei și personalității lui Mihai Eminescu, prin întâlniri cu scriitori, intervenții ale unor academicieni și participarea unor personalități culturale.
Lucrările Festivalului au debutat anul acesta, ca de obicei, la Palatul Culturii. Domnul Florian Copcea, președintele Fundației Culturale „Lumina”, i- a prezentat pe invitații de onoare ai Festivalului, a anunțat programul acestuia și însemnătatea manifestării. „ România are o istorie bogată și a dat lumii personalități remarcabile, oameni de știință, inventatori, filosofi și gânditori care au schimbat cursul umanității. Dincolo de granițele țării, contribuțiile lor au modelat domenii precum medicina, aviația, fizica, informatica, filozofia, literatura, științele și arta, punând România pe harta marilor realizări mondiale. Eminescu este cel care a definit în ,,Epigonii „poezia ca pe o creație pură, divină ,în care imaginile poetice sunt ,,icoane „,ce înnobileaza prin sensibilitate,emoție , mintea și sufletul omenesc !”
În cuvântul său, Preasfințitul Nicodim a subliniat faptul că ziua de 15 ianuarie este în Drobeta Turnu Severin dar și în tot restul țării prilej de omagiere a tuturor marilor creatori de cultură românească. De 36 de ani, fără nici-o întrerupere, în această zi se reunesc la Palatul Culturii din municipiu, profesori de limba română, de istorie, de religie și toți iubitorii de cultură din împrejurimi pentru a-i omagia pe românii bravi care s-au remarcat de-a lungul vremii și a existenței românești în spațiul Carpato-danubiano-pontic prin opere durabile care au făcut faimă spiritului românsc. Eminescu este motivul care ne leagă mai puternic azi ca niciodată ! Vă mulțumesc tuturor pentru că aveți această bunăvoință și plăcere de a participa la manifestările care au drept scop susținerea neamului, limbii, credinței și că ne demonstrați „că TOT ce-i ROMÂNESC nu piere și nici nu va pieri”!
Au urmat alocuţiunile autorităţilor locale şi ale altor invitaţi, continuând cu mai multe momente culturale și artistice.
Poetul Marian Mărgărit a evocat figura poetului nostru național și a subliniat faptul că Eminescu, voievodul limbii române, rămâne legătura indisolubilă dintre patrie și români. În cadrul festivalului, Corul Kinonia al Episcopiei Severinului şi Strehaiei a susţinut un regal de cântece pe versuri de Mihai Eminescu. Tot în cadrul Festivalului internațional Mihai Eminescu au avut loc mai multe evenimente între care: Vernisajul expoziţiilor „Manuscrisele lui Eminescu” la Biblioteca Judeţeană „I. Gh. Bibicescu” și „Marea Unire” a Muzeului „Regiunii Porţilor de Fier”; Simpozionul „Mihai Eminescu – omul deplin al culturii române”; Decernarea premiului „Hyperion” şi a premiilor „Eminescu”.
Festivalul și-a continuat lucrările la Mănăstirea „Sfânta Ana” din Orşova. Acolo, după săvârșirea Sfintei Liturghii s-a săvârșit parastasul pentru Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei românești.
Cu ocazia a 176 de ani de la nașterea poetului, au mai fost organizate concursuri multimedia interactive, menite să atragă liceenii și să redescopere opera eminesciană într-o manieră modernă.
Presa țărănească din Banat și Muzeul presei bănățene de la Șopotul Vechi – de Tudor Deaconu
De ce despre presa ţărănească? Pentru că aceasta este un fenomen unic pe teritoriul actual al României, pentru că la Soceni s-a născut unul dintre cei mai de seamă jurnalişti-ţărani din Banat: Petru Bizerea.
Acesta a fost editorul ziarului „Opinca”, din Coştei, în redacţia căruia s-a întocmit lista cu delegaţii din Banatul de Sud ce urmau să participe, în 1918, la Marea Unire de la Alba Iulia.
Centrul Cultural din Soceni cuprinde o bibliotecă ce-i poartă numele lui Petru Bizerea, aşa cum Casa de Cultură din localitate îi poartă numele profesorului, compozitorului și dirijorului Ion Românu, cel care a înființat Școala Medie de Muzică la Reșița în 1949.
De ce este important mediul rural?
Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Banat au apărut periodice la sate. Gazetele ţărăneşti din Banat au apărut din iniţiativa şi pe cheltuiala unor ţărani inimoşi, mici proprietari de pământ, dornici de a-şi afirma ideile, prin care dădeau chiar soluţii de rezolvare a problemelor satului românesc interbelic. Fenomenul ţăranilor condeieri, ziarişti şi compozitori din Banat l-a impresionat plăcut pe Camil Petrescu, care a remarcat în articolele sale nivelul cultural al ţinutului şi explozia creatoare a truditorilor brazdei.
Academicianul Gabriel Ţepelea a întocmit, în 1943, o antologie reprezentativă a scriitorilor– ţărani din Banat atrăgând atenţia asupra dimensiunilor şi valorii acestui fenomen.
În data de 10 aprilie 2008, la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara s-a desfăşurat o sesiune de comunicări – Aspecte culturale din viaţa satelor bănăţene – la care au participat mulţi redactori şefi de la publicaţiile rurale din judeţul Timiş, fiecare prezentându-şi publicaţia, iar în final, iniţiatorul şi moderatorul sesiunii, dl. Ion Traia, cel care a scos periodicul „Vatra satului” în satul său natal Ferendia, a propus constituirea Asociaţiei presei rurale din Banatul istoric, propunere ce a fost validată, urmând să se facă demersurile necesare pentru constituirea legală. Toţi participanţii au aderat la ideea regretatului publicist și cărturar Aurel Turcuş, de a decreta ziua de 10 aprilie ca zi a presei rurale din Banat.
Din ianuarie 2010, Asociaţia publiciştilor presei rurale din Banat a dobândit personalitate juridică și și-a dezvoltat și nuanțat activitatea, cooptând în cadrul ei publiciști din întreg Banatul istoric, adică județele Timiș, Caraș-Severin, Arad și publiciști din satele românești din Serbia.
În zilele de 23-24 septembrie 2011 s-au materializat generos gândurile inspirate ale regretatului orof. Ghiţă Rancu – Bodrog, redactor şef al periodicului „Almăjul” din Şopotul Vechi privind desfăşurarea primei ediţii a „Forumului publiciştilor presei rurale din Banatul Istoric”. Co–organizator a fost „Asociaţia Publiciştilor Presei Rurale in Banat”, care a răspuns afirmativ iniţiativei venite din ţinutul de legendă al Ţării Almăjului. Forumul presei rurale din Banat s-a desfășurat timp de două zile, la Șopotul Vechi, în casa dr. Paul Purea. La această întâlnire au fost prezenți publiciști din presa rurală bănățeana, din județele Arad, Timiș, Caras-Severin și din Serbia.
În data de 30.08. 2013 a avut loc în localitatea Toracu Mare (Serbia) a treia ediţie a Forumului publiciştilor din presa rurală bănăţeană. Evenimentul a fost organizat de către Asociaţia Publiciştilor din Presa Rurală din Banat şi comunitatea locală românească din Torac. La inițiativa lui Mircea Lelea, redactorul-șef al revistei „Lumina torăceană” și în organizarea Asociației pentru Artă și Cultură Românească „Vichenție Popovici Bocăluț” din Torac și a Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat s-a desfășurat un eveniment cultural la Căminul Cultural și la Școala Generală „George Coșbuc” din localitatea Torac, la care au luat parte redactori și colaboratori ai revistei „Lumina torăceană”, precum și jurnaliști de la mai multe publicații locale din Banatul istoric.
Dar impresionantă rămâne Colecția privată de arheologie și etnografie ,,Almăjul”, aparținând lui Gheorghe Rancu – Bodrog, de la Șopotul Vechi, care a devenit centrul și locul de manifestare a acțiunilor din cadrul Conferinței istoricilor din Banatul istoric și din acest an, dedicată personalității și activității celui care a fost Gheorghe Rancu – Bodrog.
Din paleta lui bogată în activități, pe care nu știu cum de a avut timp și putere mentală să le desfășoare, cum afirma Medicul Iosif Badescu, doresc să amintesc doar câteva, asupra cărora prof. Gheorghe Rancu – Bodrog și-a pus amprenta:
În toamna anului 1995, a editat Revista „Almăjul”. Sigur că revista a avut și sincope, datorate mai multor cauze, decisive fiind cheltuielile pentru editare și tipărire, precum și timpul. După pensionare s-a implicat mult mai mult, astfel că, după un hiatus de vreo zece ani, apariția ei a fost uneori chiar lunară (la apariție revista era trimestrială), cu subiecte tot mai interesante, predominând cele de istorie.
A doua activitate majoră a fost și este „Colecția privată de arheologie și etnografie Almăjul”, deschisă în 2011 în propria locuință, cu peste 4.000 de piese de o valoare inestimabilă. Ideea înființării unui muzeu sătesc îi venise cu mult timp în urmă. Prima locație a colecției a fost o sală de clasă și datează din 1987.
Colecția „Almăjul” a devenit deja de notorietate, fiind un punct de atracție important pentru turiștii veniți în Țara Almăjului, de la elevi, studenți, până la profesori universitari, arhierei, academicieni. Speranța că are viitor stă în faptul că fiul cel mare, dr. Dacian Rancu, este muzeograf și cunoaște adevărata valoare a exponatelor.
Intuind importanța și valoarea cultural-spirituală a publicațiilor, Gheorghe Rancu – Bodrog adaugă o nouă preocupare a pasiunii sale și anume aceea de a colecționa publicații, vechi și noi din diferite spații culturale din Banat. Acest interes s-a materializat în anul 2023, prin înființarea Muzeului Presei Bănățene. Muzeul a fost inaugurat în data de 7 octombrie 2023, fiind constituit în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și cu Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat (APPRBl).
Trebuie menționat faptul că este primul muzeu de acest gen înființat în arealul Banatului Montan. Cartografierea publicațiilor, organizarea lor în secțiuni reprezentative, sarcini complexe și laborioase, aparțin exclusiv fondatorului ei – la fel, perseverența și reușita obținerii spațiului ce găzduiește astăzi muzeul, amplasat în incinta Școlii Generale din localitatea Șopotu Vechi.
Ghiță Rancu – prietenul și colegul nostru a luminat imaginea a două sate – cel natal așezat pe marginea unei ape nemiloase, cum scria prof. univ. dr. Anton Ilinca și cel adoptat, de la liziera dealurilor almăjene – azi, Domnul Profesor, Domnul Învățător, fost metodist al Inspectoratului Școlar Județean, gazdă a multor ateliere din cadrul Seminarului Internațional DIDACTICA, aduse la Șopotu Vechi de Casa Corpului Didactic Caraș-Severin, poate privi de sus din ceruri cu mândria-i binecunoscută, la continuarea a tot ceea ce ar mai fi dorit să facă pe acest pământ pentru comunitate, pentru oameni, pentru familie, pentru nepoți și pentru spiritualitatea românească, continuate acum de fiul său, cu sprijinul familiei și al comunității locale…
(Revista UZP, nr. 40/2025)
INVITAȚIE
19 ianuarie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).
Prezentare de carte: „Anuarul Cultural al Românilor din Voivodina”, autor: dr. Traian Căcina, consilier executiv, responsabil pentru cultură în cadrul Primăriei Vârșeț / Serbia.
Momente muzicale cu elevi ai Liceului de Arte „Sabin Păuța” Reșița, coordonatoare: prof. Cornelia Balogh-Remelei; la pian: prof. Lorand Balogh-Remelei.
19. Januar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).
Buchpräsentation: „Anuarul Cultural al Românilor din Voivodina” (= „Das kulturelle Jahrbuch der Rumänen in der Wojwodina“), Autor: Dr. Traian Căcina, Exekutivberater, verantwortlich für die Kultur im Rathaus Werschetz / Serbien.
Musikalische Einlagen: Schüler des „Sabin Păuța”-Kunstlyzeums Reschitza, Koordination: Prof. Cornelia Balogh-Remelei; Klavierbegleitung: Prof. Lorand Balogh-Remelei.
Excelența în turism, sub semnul lui Eminescu: Gala Premiilor AJTR 2025
Pe 15 ianuarie, la București, au fost decernate premiile Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România (AJTR) pentru anul 2025. Într-un context marcat de „Anul Eminescu”, evenimentul a scos în evidență cele mai bune producții media de turism și managerii care fac cinste industriei ospitalității. De la veterani ai jurnalismului TV, până la tineri aflați la debut, gala a reflectat diversitatea și pasiunea celor care promovează brandul de țară.
PREMIILE AJTR PENTRU ANUL 2025
Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România a derulat ieri seară o nouă ediție a Galei premiilor sale. Asociația organizează această prețuită ceremonie cu mulți ani înainte ca ziua de naștere a „românului absolut” să fie aureolată cu titlul de Zi a culturii noastre. Dar, din păcate, cine își mai amintește că 2025 a fost instituit – de cele mai înalte instituții ale spiritualității românești de la București și Chișinău – „Anul Eminescu”? Va fi oare altfel, în 2026, cu Constantin Brâncuși? Vom trăi și vom vedea…
Așadar, ieri seară, 15 ianuarie, peste 80 de membri AJTR, invitați și premiați, am încercat să-l omagiem nu numai pe marele poet, ci și pe îndârjitul călător – chiar drumeț! – al spațiului românesc, steaua noastră polară întru simțire și scris. De altminteri, lui îi datorăm și acea nepieritoare hartă a neamului nostru doinită din dureroase cuvinte: „De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a”…
Găzduită de hotelul bucureștean Minerva, premianții anului 2025 onorează, ca de obicei, două categorii: „Mass-media” și „Profesioniștii ospeției”. Merită să le cunoaștem numele și, prin sugestii mai mult sau mai puțin reușite, izbânzile.
1. MASS-MEDIA:
Premiul OPERA OMNIA – Vasile ARHIRE, la împlinirea a 50 de ani de jurnalism (presă scrisă, radio, TV.); Premiul de Excelență: Dumitru SÂRGHIE – MITIF, pentru recuperarea românismului prin puterea cuvântului; Doru CIOLACU, TVR Craiova, pentru emisiunile „Vedere cu olteni”, „Caravana TVR”, „România în bucate”; Premiul „Duh și văzduh” – Valentin PROTOPOPESCU, pentru emisiunea „Texte și Pretexte” (Radio România Cultural); Premiul „Cartea care zidește” – Nicolae DIMACHE, pentru volumul „O apocalipsă veselă” (Editura România pitorească); Traian BĂDULESCU, pentru volumul „Lupii Argintii”; Premiul special „Literatură și turism”: Gheorghe FODOREANU, pentru volumul „Sunt personaj”; Premiul „Scripta manent” – Anne Mary NECHITA, pentru contribuția specială la dăinuirea cuvântului turistic tipărit; Premiul: „Anda Raicu” (de debut în presa de turism) – Beatrice-Andreea LUPU (studentă), Filip BIIANU (student), Ana DUMITRU (elevă), „Imaginea – mișcare și magie”
Alina DIMA, Travel Mix; „Ospitalitate și Performanță” – IAȘI TV LIFE.
2. PROFESIONIȘTII OSPITALITĂȚII
Premiul „Ctitorii turistice” – Agenția Olimpic Internațional Turism SRL (George Sorin, Mihaela și Mădălina Nicolescu); Premiul „Rădăcini și culmi” – Organizației de Management a Destinației (OMD) Vânători Neamț (Andreea Simona Dumitriu, manager; Maria Petrariu, primar); Premiul „Veșnicia s-a născut la sat”: Hanul Ancuței Turism SRL, jud. Neamț – Nușa Chiriac, proprietar; Premiul „Polul turistic”, Asociației Naționale Maître d’Hotel România, Nicolae PUPĂZĂ, președinte; Premiul „Culorile harului” – pictorul Emil Lazăr (Chiojdeni-Vrancea); Premiul „Steaua polară”: Dan Ionescu, președinte al Asociației Române de Turism „Gioni Baboș”; Rodica Rădița Pavel (Asociația Ghizilor de Turism Tematic și Specializat – AGTTS); Gheorghe Lungu, Parcul Natural Domogled-Valea Cernei; Premiul „Ca la mama acasă” – familiile Cojenelu și Stoenescu (Moieciu de Sus, Brașov), pentru Pensiunea „Anelisse Inn”, Complexul turistic „Luminița”, Restaurantul „Taverna Moieciu”; Premiul „Patrimoniu identitar”: Delia Barbu Sescu, pentru promovarea Banatului turistic; Mihai Vlădia, pentru includerea în circuitul turistic a Morilor de apă și a Muzeului sătesc din comuna Eftimie Murgu (Caraș-Severin); Premiul „Ospitalitate și Performanță” – Adrian Chiforescu, manager general, Hotel Dorna din Vatra Dornei; Premiul de Excelență – Mihail Corneliu Acatrinei; Grațiela Bădicu, Clubul SKAL București, Dogan Eskinat, pentru remarcabila contribuție la dezvoltarea promovării relațiilor turistice dintre Turcia și România.
Mihai OGRINJI
INVITAȚIE
INVITAȚIE
INVITAȚIE: Incursiuni muzicale multietnice prezentate de Formația „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas)
18 ianuarie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).
Program cultural. Incursiuni muzicale multietnice prezentate de Formația „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
18. Januar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).
Multikultureller Nachmittag mit der „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).
INVITAȚIE
18 ianuarie 2026, ora 10.30, Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii“ Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 11.40, Monumentul deportaților din Parcul „Episcop Martir Traian Valeriu Frențiu” (fost „Cărăşana“) Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Rugăciuni pentru victimele deportării, cu participarea păr. Veniamin Pălie, arhidiacon al Banatului Montan, și a păr. Walther Sinn, pastorul Bisericii Evanghelice C.A. din Banat.
Participă dna Consul a Germaniei de la Timișoara, Excelența Sa Anja Zougouari.
Incursiuni muzicale comune: Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
18. Januar 2026, 10:30 Uhr, römisch-katholische „Maria Schnee”-Kirche Reschitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Gebete für die Russlanddeportierten mit Pfr. Veniamin Pălie, Erzdechant des Banater Berglands, und Pfr. Walther Sinn, evangelischer Pfarrer des Banats. Anschließend Kranzniederlegungen.
Es nimmt teil Ihre Exzellenz Anja Zougouari, Konsulin der Bundesrepublik Deutschland in Temeswar.
Gemeinsame musikalische Umrahmung: der „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea) und die vokal-instrumentalen Gruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) und „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
Costin Feneșan – arhitectul memoriei bănățene: De la documente prăfuite, la realități istorice vii
Contribuția istoricului Costin Feneșan la cunoașterea istoriei Banatului este considerată fundamentală de către specialiști, el fiind cel care a „redat” publicului românesc izvoare istorice esențiale care, până la intervenția sa, erau accesibile doar cercetătorilor vorbitori de limbi străine (în special germana, latina sau maghiara).
Prin traducerea și editarea scrierilor călătorilor străini, Costin Feneșan a depus un efort uriaș în traducerea unor cronici și jurnale de călătorie care oferă detalii prețioase despre demografia, economia și viața cotidiană din Banat. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără:
Johann Jakob Ehrler, „Banatul de la origini până la 1774” (editată în 1982 la Editura Facla): Este una dintre cele mai importante surse despre administrația și organizarea Banatului sub stăpânirea habsburgică. Ehrler a fost un funcționar imperial, iar scrierea sa oferă o perspectivă „din interior” asupra colonizărilor și resurselor regiunii.
Maximilian Franz von Habsburg, „Jurnal de călătorie prin Banat (1777)”: O altă sursă esențială care documentează vizitele înaltelor fețe imperiale în regiune.
Costin Feneșan: „Banatul văzut de străini (1770–1800)”, este o lucrare recentă, apărută la sfârșitul anului 2025, despre care am mai scris, la a cărei lansare am avut onoarea de a participa, în 10 decembrie 2025, la Caransebeș. Această lucrare compilează impresiile mai multor vizitatori din acea epocă, oferind o imagine de ansamblu asupra modului în care Banatul era perceput la acea vreme.
Johann Kaspar Steube, „Nouă ani în Banat (1772–1781)”. O lucrare pe care C. Feneșan nu doar că a tradus-o, dar a și îngrijit ediția, apărută la Editura de Vest, în anul 2003, însuși autorul oferind un studiu introductiv care pune în context observațiile lui Steube despre viața din Banat, la sfârșit de secol XVIII, lucrare asupra căreia voi reveni.
Arhivist de excepție, cu o bogată experiență acumulată ca Director General al Arhivelor Naționale ale României, dr. Costin Feneșan a cercetat intens arhivele din Viena, Budapesta, Istanbul și Germania. Mare parte dintre lucrările sale, de o importanță excepțională se bazează pe informații prețioase obținute pe această cale.
Cu o acribie de excepție, istoricul a studiat și tradus inclusiv documente administrative. O lucrare de referință, rezultată din această cercetare, care lămurește de ce Banatul arăta într-un anumit fel în secolul al XVIII-lea, este lucrarea: ,,Administrație și fiscalitate în Banatul Imperial (1716–1778)”. Aceasta explică mecanismele prin care Imperiul Habsburgic a reorganizat regiunea după plecarea turcilor (spre deosebire de Transilvania, Banatul nu a fost unit cu Ungaria imediat după plecarea turcilor. Împăratul de la Viena l-a declarat domeniu al Coroanei (Kameralbesitz), fiind administrat direct de la Viena de către o administrație condusă de generalul Claudius Florimund Mercy, numit în 15 aprilie 1718, prin decret imperial, general comandant al Banatului, apoi guvernator administrativ al Banatului, unde și-a făcut renume în reconstrucția și cultura Banatului).
Prin traducerile sale, Costin Feneșan a reușit să elimine barierele lingvistice, scoțând la lumină documente, multe dintre ele necunoscute ce zăceau prin arhive prăfuite. Astfel, o mulțime de asemenea documente au devenit citibile pentru studenți și pasionați de istorie din România.
De remarcat este că traducerile lui Costin Feneșan, deloc superficiale, ci extrem de riguroase, oferă dovadă a experienței și a competenței sale profesionale. Exemplu elocvent, alături de informațiile brute, istoricul asigură adeseori și substratul informativ, făcând conexiunile cu elemente adiacente, care să asigure cititorului fundamentul unei informări solide. Astfel, scrierile sale sunt adesea însoțite de note de subsol care explică termeni arhaici sau unități de măsură imperiale (măsuri de greutate/suprafețe/monede etc), detalii istorice asupra personajelor, locurilor, evenimente istorice, inclusiv trimiteri către lucrări de specialitate, utile unei documentări și informări consistente.
Prin toate lucrările sale Costin Feneșan a valorizat identitatea locală, scoțând la lumină detalii despre locuri, limbă, obiceiuri, despre structurile de conducere (,,Cnezi și obercnezi in Banatul Imperial 1718-1778„) arătând că românii aveau structuri de conducere bine definite chiar și sub stăpânire străină.
În esență, fără munca de traducător și editor a lui Costin Feneșan, multe dintre poveștile despre Banatul secolului al XVIII-lea ar fi rămas uitate în manuscrise prăfuite prin bibliotecile din străinătate.
Una dintre lucrările amintite mai sus, asupra căreia doresc sa mă aplec puțin, este „Nouă ani în Banat (1772–1781)„, a lui Johann Kaspar Steube. Mulțumesc, din nou, domnului Costin Feneșan pentru că mi-a dăruit-o, cu ocazia întâlnirii noastre de la Caransebeș!
Așa cum a făcut-o și în lucrarea sa ,,Banatul văzut de străini 1780-1880″ și în această carte Dr. Costin Feneșan analizează personalitatea și contribuția lui Johann Kaspar Steube la cunoașterea Banatului de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cu toate că îl profilează ca un „autodidact animat de empatie„, Costin Feneșan îl plasează pe Steube într-o triadă de aur a observatorilor străini ai Banatului, alături de Francesco Griselini și Johann Jakob Ehrler (Griselini-un erudit și Ehrler -un funcționar imperial). Una dintre motivări este faptul că, nefiind limitat de rigoarea academică sau administrativă, Steibe reușește să deslușească sensuri și explicații ale realităților locale care le-au scăpat altor străini cu instruire superioară.
Născut în Saxonia (1747), fiu de măcelar, Steube a ajuns în Banat, unde a trăit aproape un deceniu, explorând atât zona montană, cât și câmpia de vest, dar și cetatea Timișoara.
Valoarea principală a scrierilor lui Steube rezidă în prospețimea și autenticitatea observațiilor sale. Feneșan îl numește pe Steube un „Hans Sachs din Epoca Luminilor”, subliniind natura sa populară, dar profundă.
Costin Feneșan consideră că opera lui Steube este o sursă fundamentală pentru cercetătorii moderni deoarece oferă detalii prețioase despre traiul de zi cu zi, care lipsesc din documentele oficiale. Observațiile sale asupra oamenilor și obiceiurilor sunt marcate de empatie și o dorință sinceră de înțelegere a mediului uman, Steube manifestând o „apetență de netăgăduit” pentru cunoașterea limbii și a specificului local.
Deși uneori adoptă o notă moralizatoare (specifică epocii), Steube rămâne un cronicar sui generis. Costin Feneșan notează că, deși autorul german nu pare să fi cunoscut gramaticile românești ale epocii, precum cele ale lui Samuil Micu sau Gheorghe Șincai, efortul său de a descrie realitățile bănățene rămâne un act de pionierat cultural.
Pentru Costin Feneșan, Johann Kaspar Steube nu este doar un simplu călător, ci un martor esențial care a reușit să surprindă diversitatea și profunzimea Banatului. Relatarea sa întregește și nuanțează imaginea regiunii, oferind o perspectivă „din interior”, bazată pe o lungă experiență directă în acest spațiu de interferență culturală.
Unul dintre capitolele jurnalului lui Steube este intitulat : ,,Despre belșugul țării, despre bolile românilor și leacul lor„, despre care doresc să vorbesc în continuare.
Așa cum spuneam, jurnalul lui Johann Kaspar Steube, descrie viața în Banat între anii 1772 și 1781, structurată pe câteva principale teme abordate: una dintre aceste teme este nivelul de trai și abundența resurselor din acea perioadă.
Banatul, zugrăvit de Steube era o regiune caracterizată de un belșug deosebit, ceea ce făcea ca traiul să fie extrem de ieftin. Autorul oferă exemple concrete de prețuri care astăzi par incredibile: Păsări de curte: o pereche de găini costa între 2 și 4 creițari, iar o pereche de curcani „foarte frumoși” ajungea la 12-16 creițari.
Alimente de bază: vara se puteau cumpăra peste 30 de ouă cu doar 3 creițari. Carnea de vită era, de asemenea, accesibilă, costând în jur de 2-3 creițari livra ( 1 livră – Pfund=560 grame – nota 140 C.Feneșan) în Timișoara, dar fiind mult mai ieftină la țară.
Dintre băuturi, vinul și berea aveau prețuri similare în Timișoara (aprox. 2 creițari măsura), însă la granița cu turcii (Mehadia – Herculane n.n.), ocaua de vin era mult mai ieftină.
De asemenea Steube notează despre comerț și speculă, în Banat. Autorul notează o schimbare în comerțul cu vânat începând cu anul 1781. Evreii au preluat monopolul asupra comerțului cu iepuri, cumpărându-i de la români la prețuri mici și revânzându-i în orașe. Aceștia păstrau blana (care era valoroasă) și vindeau carnea iepurelui jupuit pentru o sumă modică, fiind mulțumiți cu acest profit.
O remarcă interesantă face asupra modului de viață și asupra longevității românilor. Românii sunt descriși ca având o natură robustă, fiind căliți prin muncă grea, posturi aspre și condiții de dormit spartane (pe laviță sau direct pe pământ). Această rezistență la intemperii și stilul de viață simplu contribuiau la o longevitate remarcabilă. Era obișnuit ca în familii să existe bătrâni de peste un secol care încă se mișcau sprinten printre strănepoți. În acest context, este menționat cazul faimos al lui Iancu și Sara Cuvin din Caransebeș, care au murit în 1728 la vârstele record de 172, respectiv 164 de ani, după o căsnicie de 147 de ani. Portretul lor a fost trimis la Viena pentru a fi expus în galeria imperială, ,,unde poate fi văzut și în zilele noastre” (Vezi și F. Griselini, op.cit.,p. 183-184-nota 145 C.Feneșan).
Deși sufereau de boli precum frigurile sau afecțiunile venerice, românii nu apelau la medici. Rolul de „doctor” revenea celei mai vârstnice femei din familie, care folosea leacuri empirice dure: vinul pelin, boia de ardei iute, sulițică și chiar substanțe toxice precum mălinul pisat amestecat în răchie. Deși aceste tratamente provocau adesea convulsii, cei care supraviețuiau se declarau simțindu-se „ca nou-născuți”. Autorul remarcă ironic că pentru astfel de tratamente „ai nevoie de un stomac românesc”.
O afirmație la fel de interesantă se referă la ,,Băile de la Mehadia„. Referirea este la ,,cei aflați în apropiere„, care foloseau apele termale, pentru diferite boli (,,beteșuguri„), venind de sâmbătă seara, până duminica după-amiază pentru ,,băi de asudat” – ,,Doar câte unul mai rămâne ceva mai mult, atunci când boala este mai gravă„.
O concluzie extrem de interesantă a celor relatate de Steube în acest capitol, este contrastul dintre simplitatea arhaică a vieții rurale românești și bogăția naturală a Banatului în secolul al XVIII-lea. Din nefericire, acest potențial natural nu a fost niciodată valorificat de localnici în beneficiul propriu, regiunea fiind marcată de succesiunea administrațiilor străine și de valuri succesive de colonizare, axate pe exploatarea resurselor. Deși istoria consemnează numeroase episoade de presiune socială și puseuri de erodare identitară, locuitorii Banatului au reușit să reziste, păstrându-și integritatea cultural-identitară, tocmai datorită structurii lor spirituale monolitice, care nu a putut fi erodată sub niciuna dintre ,,stăpâniri”.
În acest context, al tuturor celor prezentate, efortul de recuperare a mărturiilor istorice, asumat cu atâta rigoare de către dr. Costin Feneșan, nu doar salvează documentul de la uitare, ci le oferă bănățenilor însăși oglinda în care își pot redescoperi demnitatea și reziliența istorică.
Constantin VLAICU/ UZPR Caraș Severin
Bibliografie:
– Johann Kaspar Steube, „Nouă ani în Banat (1772–1781)” – ediție îngrijită de Costin Feneșan, Editura de Vest, Timișoara 2003;
– Costin Feneșan: ,,Banatul văzut de străini 1770-1800”, Editura de Vest, Timișoara 2025;
INVITAȚIE
17 ianuarie 2026, ora 16.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:
Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).
„Reșița 255 / 100”: Expoziție de artă plastică dedicată Reșiței, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și invitații acestuia. Participă cu lucrări: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Adriana Hermle, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Mircea Meilă (†), Nik Potocean, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
17. Januar 2026, 16:00 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:
Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).
„Reschitza 255 / 100“: Kunstausstellung, der Stadt Reschitza gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka) und ihrer Gäste. Es beteiligen sich folgende Künstler: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Adriana Hermle, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Mircea Meilă (†), Nik Potocean, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
UZPR CARAS SEVERIN 